Sunt geloasa. Da sunt geloasa pe tine pentru ca imi traiesti visul, pentru
ca respiri in fiecare dimineata aroma dorintelor mele, pentru ca
vindeci rani pe care nu le cunosti si analizezi dureri pe care nu
le-ai simtit...nu ca mine cel putin. Te urasc desi nu te cunosc decat
de departe dar nu ma pot abtine sa nu o fac.Te urasc pentru
nedumerirea din privire cand iti vine un pacient nou, cu dureri acute
in suflet, cu cicatrici adanci si priviri pierdute. Iti vad teama si
nesiguranta gesturilor atunci cand te simti coplesita de torentul
emotiilor sale. Ii pacalesti pe ei dar pe mine nu. Yalom a spus ca
“numai tamaduitorul ranit poate vindeca cu adevarat” Tu esti o
impostoare, scuza-mi duritatea, ti-am spus nu ma pot abtine, dar asta
e adevarul. Tu, care n-ai simtit niciodata durerea adevarata si nici
macar nu te-ai luptat sa obtii ceea ce ai, tu vrei sa vindeci ceea ce
nu poti intelege, decat imagina. Si totusi, tu imi traiesti visul. Da
sunt geloasa, recunosc. Am suferit prea mult, am trecut prea multe
teste si mi-am forjat sufletul in chinuri pentru a capata rezistenta.
Am luptat, m-am rugat pentru forta, pentru inca un pas de urcat. M-am
targuit, am implorat, am sacrificat si inca n-am ajuns acolo. Da, am
dreptul de a fi geloasa desi stiu ca o sa fiu judecata. Am fost si eu
in locul tau sa stii, am avut si eu sansa sa stau in fotoliul tau.
Cineva mi-a dat si mie o sansa, doua, trei...Am fost si eu privita
asa cum te privesc ei, ca un colac de salvare, ca un inger pazitor,
ca vocea ce ii ghideaza afara din intuneric. Dar nimic nu vine
gratis, visele celor ca mine nu se implinesc asa usor. Dar nici nu
renuntam la ele. Si stii de ce? Pentru ca noi ne-am nascut pentru a
le implini, pentru ca noi am fost pregatiti intr-o scoala speciala,
pentru ca avem aceasta abilitate inascuta de a vindeca sufletul si de
a linistii mintea. Pentru ca sunt cea care aduce linistea. Din partea
mea poti sa iti joci rolul in continuare, te rog doar sa nu-i
amagesti in durerea lor, nu le da aripi fragile cu care sa-i
incurajezi sa zboare, nu-ti proiecta viata neatinsa de durere pe
cicatricile lor. O sa creada ca s-au vindecat si o sa se raneasca si
mai tare iar de data asta nu vor mai veni sa ceara ajutor. Lasa-i pe
cei ce stiu sa cada sa ii invete sa zboare.
