Singuratate

Noi oamenii ne consideram invincibili. Zambim trufas in fata vietii spunand ca nu are cum sa ne atinga, intotdeauna raul se intampla numai altora, nefericirea e pe chipul altor persoane, singuratatea e numai a batranilor uitati de vreme. Totul pana cand scenariul vietii noastre se rescrie si ne trezim traind in propriul iad personal. Nu conștientizam cat de fragila ne este realitatea pana cand nu simtim fiorii reci ai fricii pe sira spinarii, pana cand nu simtim gustul de sânge umplându-ne gura, pana cand nu inghetam ingroziti cand simtim rasuflarea fierbinte a atacatorului in ceafa. Pentru unii zilele sunt doar zile, poate de multe ori nu-ti dai seama ca acea banala zi a fost ultima zi normala din existenta ta, poate nici nu visezi ca te vei trezi in cel mai cumplit cosmar din care nu poti evada. Pentru unii acea zi trebuia sa fie prima zi dintr-o vacanta de vara perfecta, pentru altii era doar o seara obisnuita in care se indreptau inspre casa si apoi realitatea pe care o ignorau i-a izbit frontal lasandu-i fara viata. Uneori nu numai moartea e sfarsitul vietii. Sunt rele mult mai mari ce te lasa fara viata. Sunt lucruri ce te depasesc si te incapaciteaza. Stai si contempli dezastrul si te intrebi ce s-a ales de viata ta. Te prinde singuratatea intr-un cocon ce te sufoca cu fiecare strat ce se teasa. Strangi in pumni cioburi de amintiri care te taie pana la os dar nu le dai drumul ele fiind ultima speranta. Trec veacuri peste tine desi pentru altii sunt doar ani. Stii doar ca singuratatea e contagioasa si esti condamnat sa-ti privesti chipul in cioburi de trecut in timp ce altii iti traiesc viata furata.

I`ll show YOU how great I am !

Stiu ca nu mi-ati dat nicio sansa in lupta asta. Stiu ca v-ati adunat doar sa ma vedeti cazand. L-ati ales totusi bine, pe cel mai mare, cel mai urat si cel mai puternic pentru a ma umili. M-ati aruncat in cusca si ati ras aratandu-ma cu degetul. Ati vrut sa ma tarasc la picioarele voastre si sa va dau dreptate, sa neg credintele proprii si sa imi reneg forta. Niciodata n-ati stiut ca ursitoarele au spus ca eu o sa fiu speciala, ca eu voi straluci cand intunericul ma va cuprinde, ca voi renaste imediat ce voi arde in intregime, ca am forta a zece persoane calite in iad. Ati fost totusi suficient de lasi sa nu intrati niciunul in cusca cu mine, doar cativa suficient de infatuati au intrat pe usa...dar n-au mai iesit decat inconstienti. Puteam sa le iau viata, dar forta mea nu vine din suflete putrede. In schimb v-ati asigurat ca o sa fiu lovita de destul de multe ori incat sa sangerez de moarte sub cerul instelat de mai. Puteam sa renunt si sa fiu folosita in continuare in luptele voastre cu alte victime precum un caine momeala in luptele cu pitbuli. M-am ridicat razand si cu picioare tremurande, O sa va arat cat de buna sunt ! O sa va arat cat de puternica sunt! O sa va arat cat de atroce sunt! ...publicul a fost in delir la mica bufoniada. Ati ras si voi, am ras si eu cu ochii sclipind a nebunie. Primul pumn ati crezut ca a fost noroc, dar cand mi-am trimis adversarul la pamant agonizand si bolborosindu-si sfarsitul ati amutit. V-ati linistit ca eram totusi in cusca voastra, acum aveati propria fiara gata sa mai sfasie cativa cobai. Dar siguranta s-a risipit din nou cand mi-au crescut aripi si am indoit barele de otel. Nici nu m-am obosit sa va iau urma. Dar gata jocul s-a sfarsit Undeva dincolo de linia nebuniei si a disperarii am devenit o alta persoana care nu va mai pleca niciodata capul. Nimeni nu ma poate incatusa nimeni nu ma poate judeca, nimeni nu imi poate lua lumina din suflet. M-am eliberat de teama si am cunoscut puterea dincolo de limite. Pentru ca EU am fost mai buna decat voi toti!

Risc!

Sa lasi pe cineva sa intre in viata ta e intotdeauna un risc. Riscul de a-ți fi inselate asteptarile, riscul de a te indragosti prea repede, riscul de a nu ti se raspunde la fel, riscul de a fi ranit, riscul de a cunoste pentru o scurta perioada fericirea pentru ca apoi sa-ti fie luata din nou. Totul presupune risc...Si eu nu stiu daca imi pot permite un astfel de risc, desi e cam tarziu acum cand deja mi l-am asumat. Si nu pot face nimic sa ma opun. Ma impotrivesc fluturilor din stomac si ma lupt cu bataile repezi ale inimii mele. O simt cum creste in dimensiuni si ma tem ca se va sparge. Ma tem pentru ea si ma tem pentru mine...am cazut de prea multe ori si mi s-a frant de prea multe ori sufletul. Ma tem ca n-am cum sa-l retin sa nu-si ia zborul dupa o himera. Imi scapa printre degete si se avanta si mai sus de fiecare data cand zambesc visatoare. Recunosc , sa las garda jos ma sperie. Am pus mereu paravane de sticla groasa intre mine si lume pentru ca nimic din ceea ce vad sa nu ma atinga, pentru ca nimic sa nu ma mai raneasca. Dar totodata m-au tinut departe si de tot ce m-ar fi putut face fericita. E un risc inevitabil, cei care te pot atinge te pot rani sau te pot vindeca si cei care te pot ajunge te pot iubi sau te pot parasi. Si totusi nu pot minti, faptul ca simt, ca mi-au cazut toate scuturile si paravanele si sufletul mi-a fost atins de mana unui om. Am curajul sa recunosc dar mi-e prea frica sa pasesc in afara sanctuarului meu. Din contra ma uit in jur si caut material cu care sa lipesc crapatura zidului meu protector. Si simt ca nu reusesc sa lipesc destul de repede si ca ma invadeaza si mai multa caldura. Imi vine sa tip, sa fug si sa plang de neputinta, neputinta de a ma lasa iubita, neputinta de a-mi asuma riscuri, neputinta de a face fata altor dezamagiri.

„See, I think you're scared. You put up a big glass wall to keep from getting hurt. But it also keeps you from getting touched. It's a risk, isn't it, Jenny? At least I had the guts to admit what I felt. Someday you're gonna have to come up with the courage to admit you care. „ ( Love Story)

Scrisoare catre tine

...si stiu ca ai sa pleci la fel de brusc precum ai aparut. Au mai fost si altii care credeam ca au venit pentru totdeauna. Nu ma imbat cu iluzii si nici cu asteptari care sa ma poarte la cer si apoi sa ma zdrobesc de pamant. O sa ma bucur de momentul asta in bratele tale , atat de perfect, pentru ca stiu ca maine dimineata pana si amintirea lui se va fi risipit in sufletul tau. Nu te condamn si nici nu vreau sa stai langa mine cu forta. Nu port prizonieri in suflet, cei pe care ii port sunt liberi sa alerge departe de mine si poate unii chiar se intorc din cand in cand, iar altii raman in preajma. Esti liber sa fi oricare dintre ei, eu nu fac diferente si nici nu iubesc mai putin. Mi-ai scris pe trup cuvinte de dragoste si ai trasat labirinturi, numai de tine stiute cu mangaierile tale divine, mi-ai dat aripi de inger sa pot zbura si m-am nascut din nou. Ai luat doua zile si le-ai presarat cu praf de aur si magie iar zapada ne-a acoperit urmele pentru ca lumea sa nu dea buzna in universul nostru. Azi-noapte in timp ce tu dormeai mi-am rupt o bucatica de suflet si am ascuns-o in incapere pentru ca o parte din noi sa nu plece niciodata de acolo. Iar daca ai sa revii sa auzi batai de inima si rasete in incapere.

Prieten bun

Ce faci? Doua cuvinte ce formeaza un cod numai de noi stiut. Doua cuvinte pe care mi-e dor sa le aud, incarcate de atatea sensuri si pline de nenumarate semne de intrebare. Si nu sunt cuvinte spuse de doi straini, sunt bucati din oameni ce apar in prezent din neant si ciocane la usa. Sunt doua cuvinte galagioase dinăuntrul meu pe care vreau sa le trimit drept sol de pace unui prieten drag...mult prea pierdut intr-un trecut indepartat. Se zice ca legaturile umane se pot rupe dar legaturile de suflet rezista dincolo de orgolii si distanta fizica in timp si spatiu. Probabil cuvintele vor ramane ratacite undeva la mijlocul drumului dintre noi, mult prea slabite sa faca salturi temporale si sa ajunga la destinatie fiind mai mult decat o soapta slaba dar in suflet deja am primit raspuns. O bataie a unei inimi se aude la sute de la kilometrii departare, un zambet si s-a stins. Ne-am ratacit din nou printre frecvente. Redevenim straini trecand mereu prin aceleasi locuri intotdeauna fiind la cateva minute distanta, traind in lumi separate. Si totusi...undeva in trecut voi ramane intotdeauna „fiinta care aduce linistea”.

"La revedere prietene , la revedere

In pieptul meu ramai nemuritor,

Ne despartim prieteni si tot prieteni

Ne vom intalni candva in viitor...."