M-am lasat din nou amagita de
soaptele vantului de seara ce bate dinspre mare, sa deschid portile si usa la
casa si sa-l las sa imi ravaseasca fiecare incapere, sa fluture draperiile si
sa imi alunge dulcea somnolenta. M-a amagit usor ca o dulce adiere soptindu-mi
la ureche cuvinte dulci si mangaindu-mi cald pielea. M-a ametit cu forta sa
ravasindu-mi parul si acoperindu-mi vederea in timp ce ma impresura din toate
partile. M-a amagit cu promisiunea ca-mi va aduce vesti de departe si imi va
spune seara povesti despre locuri in care o sa ma poarte. M-a amgit si l-am
crezut. Am crezut ca va adia usor in preajma mea si ca va sufla puternic atunci
cand vom dansa seara pe terasa in lumina lunii si ca ma va insoti in plimbarile
pe plaja. Am deschis portile si usile, ferestrele si obloanele dornica sa
primesc un suflu nou de viata. A ravasit in schimb totul stricand ordinea
fireasca, a sifonat perdele, a trantit ferestre, a spart geamuri mi-a furat
ganduri si sentimente scrise pe foaie si le-a aruncat in mare. Ma indrept cu
pasi grei sa inchid poarta cu lacat si sa imi strang cu grija lucrurile
imprastiate, sa repar, sa curat. E seceta din nou. Marea e moarta unduindu-se
usor fara vlaga si eu imi tin toate ferestrele inchise. Acum am grija sa nu se
strecoare inauntru nicio adiere.
Ep. 2
...marea era calma la momentul
in care mersul universului s-a schimbat. Fusese seceta in ultima vreme iar eu
nu mai iesisem la plimbarile obisnuite pe plaja. Ma refugiasem in micul
sanctuar construind barcute cu vele pe care sa le trimit pe mare sperand ca
intr-o buna zi una sa ajunga la ocean. Noptile vantul ma ademenea sa-l urmez pe
terasa pentru a ma incanta din nou cu promisiuni desarte si povesti cu pirati.
In seara aceea insa eram doar eu, scrutand orizontul si lasandu-ma hipnotizata
de unduirlie blande ale marii, cand valurile au aruncat pe tarm un naufragiat,
lasandu-l inconstient sub lumina blanda a lunii. Fara sa gandesc l-am adus la
mine in casa. Intinzandu-l pe canapea m-am indepartat usor privindu-l precauta.
Era singurul strain care intra la mine in casa dupa ani de izolare. Dupa doua
zile de somn profund in care toti demonii trecutului l-au chinuit, strainul a
deschis ochii zambindu-mi de parca eram cadoul de Craciun care ii fusese
ratacit de ceva vreme....
Ep. 3
…era familiara prezenta acelui strain la mine in casa. I-am
oferit camera de la parter, acolo unde imi traiesc prezentul, cu vedere la
viitor. M-a invatat in scurt timp, ca nu trebuie sa traiesc singura in casa
asta minunata. Ca nu trebuie sa o tin ferecata cu lacate de teama ca cineva ar
putea fi intruziv si mi-ar distruge echilibrul si intimitatea. Recunosc ca
vazandu-l cum se plimba pe terasa viitorului si cum imi umple prezentul cu
parfumul lui ma speria asa tare incat ma refugiam la mansard in amintirile mele
prafuite si ciocaneam la usile vechilor iubiri pentru a-mi aminti ca ele sunt
absente din viata mea, simple fantome care revin uneori doar pentru a-mi
reaminti de anii de rataciri si insingurare.
Acum insa am invatat sa nu mai fug de acest lup de mare si
doar sa urc eventual cateva trepte inspre etaj pentru a-l putea admira mai bine
in interiorul sanctuarului meu.
Cateodata, la asfintit, ne insotim la un pahar de vin rosu,
scrutand marea si admirand crampeie de viitor ce se desfasoara in timp ce noi
dansam cu pasi usori.
Eu sunt gata sa-l insotesc in aventurile sale iar el e
dornic sa faca acest loc portul sau favorit…
