Multumesc pentru amintiri

Mi-am terminat de facut bagajele. Inchid incet geamantanul. Mai privesc o data in incapere. Atatea amintiri frumoase se perinda. Dar nu mai pot ramane. Nu atata timp cat tu ai plecat de mult. Nu pot sa ma agat de amintiri mereu si sa ma mint ca ai sa revii. E timpul sa ma mut in alta casa, o casa noua fara stafii.
Mi-e greu sa-mi iau valiza si sa plec, sa incui usa pentru ultima oara si sa nu mai privesc inapoi. Mi-e greu sa nu mai sper ca ma vei prinde din urma si ma vei ruga sa ma intorc cu tine acasa. Privesc inca o data, o ultima data, casa sufletului tau. In fiecare lucru esti tu, in fiecare incapere vad stafiile noastre cum se iubesc. Stiu ca o sa te intorci. Dar eu voi fi plecata. Nu trebuia sa pleci...si eu nu mai pot sa astept. Ma mut in casa noua, o casa cu ferestre largi si cu pereti albi. Nu iau cu mine nimic care sa-mi aduca aminte. Am strans totul si le-am incuiat intr-un cufar pe care o sa-l asez la capatul patului unde o sa-mi asez in fiecare dimineata cana de cafea si o s-o beau cu aroma de amintiri. Aroma subtila cat sa-mi trezeasca inima dar sa nu stiu de ce. Atat de mult incat sa ma bucur dar suficient de putin cat sa nu ma doara.
Ma poti vedea oricand prin ferestrele largi ale casei mele dar nu vei avea niciodata curajul sa suni la usa. Te vei multumi sa privesti din locul tau de sus unde te-ai refugiat ca nimeni sa nu poata ajunge la tine. Cu timpul voi umple si acesti pereti cu amintiri. Si poate voi pune si unele cu tine. Cand nu o sa ma mai doara.
Mi-am adunat in sfarsit suficienta forta sa plec. O sa-ti las cheia sub pres.
Multumesc pentru amintiri. Ramai cu bine baiat frumos.

Vanator-vanat

Intunericul privirii sale te inghite, focul sau te mistuie, pasiunea lui te devoreaza si sangele sau il cere pe al tau. Te devoreaza cu simpla prezenta, te anesteziaza si-ti da foc de vie cu un simplu sarut si te predai puterii lui de bunavoie. Te subjuga si te face dependenta de magia neagra din ochii lui. Ai vrea sa fugi departe de vanatorul tau dar carnea freamata dupa atingerea lui, sangele iti clocoteste si simturile nu te mai asculta.
Ii mirosi prezenta dinainte sa-l poti vedea si zambesti dulce irezistibilului vanator. Fugi ori de cate ori ai ocazia stiind ca de fiecare data te va aduce inapoi. Fugi de bucuria reintoarcerii in capcana lui. Altfel n-ai fugi daca el n-ar veni de fiecare data dupa tine. Fugi si privesti in spate razand ,il vezi cum vine si te lasi prinsa. Traiesti fiecare clipa de libertate cu sete pentru ca la reintoarcere sa fi plina de pasiune. Te bucuri de micile evadari din bratele lui pentru ca apoi sa te cufunzi in imbratisare cu sete si dorinta de a fi devorata. Te consideri miel de sacrificiu in fata lupului tau cand el de fapt iti e hrana si tu imblanzitoarea lui.

Pulbere de stele

Privesc si rad. Inchid ochii si ascult. Respir adanc si simt fericire in fiecare parte a corpului.
E tarziu in noapte, stau in balcon si privesc cerul. Desenez forme si decupez norii. O stea parca imi face cu ochiul. Zambesc si imi zambeste inapoi. Un avion traverseaza cerul si ma surprind ca tes povesti despre pasagerii lui. Imi pun dorinte ca atunci cand eram fetita.
Privesc in jur si e liniste. Spionez cum o pisicuta neagra trece alene cu un aer misterios si se ascunde in subsolul unui bloc. Aud cum niste motociclete torc in departare si inima imi tresalta usor. Culmea e ca nu aud masinile ce trec pe strada. E liniste…si pace. Ma relaxaez si ma las sa zbor din nou. Ma mangaie vantul usor pe fata si surad imaginandu-mi ca e mana unui om. Um om iubit, un om de care-mi este dor. Ma imbata noaptea cu frumusetea ei si ma face sa am simt bogata. E plina de promisiuni, prea plina de amintiri si datatoare de speranta. Ma las furata si ma trezesc acolo unde inima ma poarta. Fur un sarut, imbratisez o data si plec grabita sa nu ma desconspire zorii.

What do you see?

Azi am vazut o tanara femeie cu ochi stralucitori si zambet fermecator. Mergea pe strada cand se iveau timid ultimele raze de soare de dupa furtuna. Licarul din ochi ma intriga si zambetul era atat de misterios de parca stia un secret inaccesibil omenirii. Curioasa, mi-am schimbat directia de mers si am urmarit-o. Ce putea stii ea astfel incat sa fie atat de fericita? M-am gandit ca probabil are o viata perfecta, ca detine secretul unei vieti pline de iubire si bogatie, ca are relatii armonioase si absolut nicio grija pentru viata de maine. Ca locuieste intr-o casa imensa cu mobila din lemn masiv si podele de stejar, ca isi seveste cina din cele mai fine portelanuri si bea din cele mai pure cristaluri. Ca are un iubit fabulos ce o adora si ca niciodata nu trebuie sa-si faca griji ca nu va reusi profesional. Dar povestea asta nu ma multumea. Tanara femeie din fata mea nu purta nici cele mai fine haine si nici nu parea desprinsa din povesti cu printi si printese. Dar totusi ce era atat de puternic in ea incat ma rascolea si ma facea sa ma simt si eu ca fiind cea mai bogata fiinta din lume. A suras usor parca citindu-mi confuzia. Mi-a facut semn sa o insotesc si m-a luat de mana. M-a dus pe o strada cu case si multi copaci. Mi-a spus „Priveste! Ce vezi?” „O strada goala”, am raspuns. „Tu ce vezi? Am intrebat.” „Vad cum o fetita se joaca cu catelul in curtea celei de-a treia case, cum un cuplu varstnic se odihneste pe terasa, cum o picatura cade de pe frunza teiului din fata noastra si cum doi prieteni suna la usa casei din dreapta ” Confuzia mi s-a accentuat. Eu cum de nu vazusem toate astea? „Pentru ca nu stii sa traiesti prezentul!”
„Priveste-ma si spune-mi ce vezi!” „Vad o tanara femeie cu ochi stralucitori si zambet fermecator, atragatoare pentru unii si care ii vindeca pe altii...ma vad pe mine”
Azi am vazut o tanara femeie cu ochi stralucitori si zambet fermecator....m-am vazut pe mine.