Am crezut ca nu voi mai plange niciodata dupa ce ochii mei au refuzat sa mai permita lacrimilor sa-i ude fiind acuzati de prea multa emotie. Dar dupa luni de blocaj, azi lacrimile vroiau sa ma invadeze cand s-a inchis un alt capitol din viata mea. Iar daca inainte, in momentele in care ma regaseam singura imi doream sa dau afara tot amalgamul de emotii acum a trebui sa strang din ochi si sa inclestez maxilarul pentru a inghite nodul ce imi strangea dureros gatul. Nu mi-au placut niciodata despartirile de oameni si mai ales de cei dragi cu care am petrecut zile in sir impartasind si bune si rele. Incet, incet s-a inchis si acest capitol din viata mea si ma intreb daca usile ce urmeaza sa se deschida vor fi la fel de prietenoase ...Ma simt precum intr-o sala de asteptare nestiind care incapere se va deschide.
