A mai ramas ceva?

Viata mi-a oferit cate putin din tot ce-si poate dori un om. Nu pot spune ca am avut o viata grea, nu pot spune ca am pierdut multe lucruri in viata, dar pot spune ca am pierdut lucrurile esentiale vietii. Mi-am pierdut o jumatate de suflet, mi-am pierdut inocenta sufletului, mi-am pierdut forta de a ma razvrati destinului, mi-am pierdut cel mai bun prieten si mi-am pierdut visele. Viata mi-a daruit tot ce se poate darui unui om pentru a se simti implinit dar mi-a luat si tot ce-l poate face pe un om sa spuna ca nu-si mai doreste sa existe. Acum, as vrea doar sa spun stop. Acum, as vrea doar sa se sfarseasca chinul. Dar nu-mi permit luxul de a renunta. In sufletul asta acoperit de cicatrici exista inca forta nebuna ce nu ma lasa sa renunt. Exista dorina de a recladi tot ce a fost distrus si mai presus de toate exista dorinta de a fi fericita din nou. Asa ca refuz sa plec capul, refuz sa ingenunchiez si ma rog ca totusi sa mai fi ramas ceva bun si pentru mine.