Miroase a fum. A foc de tabara sus in varf la
Caprareasa. Ma acopera o patura de nori
si ma vegheaza luna noua. Ma joc cu luminile lumii de jos si ma gandesc ca ei
nu stiu ca ii privesc de aici de sus precum un paznic dintr-un turn. Ma conversez cu vantul ce se joaca printre brazi si ma
cearta focul trosnind , precum isi cearta o bunica nepotul care se joaca prea
mult in zapada.
Miroase a pamant aici, a pur, a neatins, a lucruri vechi si
nestiute decat de munte. In locul asta nu te doare nimic, nici trup, nici
suflet. E ca si cum te nasti din nou, intreg, fara dureri ascunse, fara oase
obosite, fara suflet cu cicatrici. Te nasti TU intreg de-a dreptul in acesti munti , fara masti, fara armuri.
N-as dormi niciodata ca sa nu ratez nicio clipa de
frumusete. Noaptea e misterioasa si inselatoare, diminetile sunt animate si
sclipitoare iar ziua este un continuu mister ce se dezvaluie in fata ochilor.
Eu am renascut in acesti munti; mi-am plans durerile la foc
noaptea cu mii de stele drept martori si mi-am recapatat zambetul dimineata in goana
cailor lasati liberi pe munte.
In noaptea asta zambesc in fata focului in varful
Caprareasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu