NU iubim degeaba

IUBIM DEGEABA! Am scris pe peretele de langa lift acum cateva luni intr-o seara in care simteam ca duc toata greutatea lumii pe umeri iar singuratatea apartamentului nu-mi poate oferi niciun fel de mangaiere. Am scrijelit cuvintele cu furie, cu cheia lasand urme pe varul alb. Gestul a fost adolescentin rebel dar vroiam ca si altii sa fie martorii acestei razvratiri spontane sau mai degraba a unei capitulari dupa indelungi lupte cu speranta ca va sosi vremea cand nu o sa ma mai simt precum un lup singuratic ce urla la luna tanjind dupa companie.

La cateva zile dupa mica mea razvratire, ochii mi-au cazut pe literele de pe perete. Ceva insa era diferit acum. Cineva stersese cuvantul “degeaba” ingrosand cuvantul “Iubim”.

Am pufnit nemultumita gandind ca doar un adolescent indragostit putea sa afirme asta. Mi-am intarit din nou afirmatia “IUBIM DEGEABA” convinsa fiind ca de aceasta data va ramane intacta descurajandu-i pe alti romantici incurabili sa spere la iubiri imposibile si sa-i saleveze de la a trai sperante desarte.

Cateva zile nu s-a petrecut nimic, pana intr-o dimineata cand iesind din lift am vazut scris NU iubim degeaba! Un NU scris cu pixul ingrosat, cu litere rotunde si blande insa solid si aducator de speranta.

Am zambit; strainul care intrase in jocul meu mi-a facut ziua mult mai buna fara sa stie. Am desenat o fata zambitoare si un multumesc. Acum vad in fiecare zi , langa lift ca NU iubim degeaba si imi amintesc de toate motivele pentru care iubesc , de persoanele pe care le iubesc si le binecuvantez inca o data. Imi amintesc in fiecare zi ca nicio iubire nu este degeaba, ele exista in suflet cu un motiv…