Toamna copilariei noastre

Lucruri de care mi-e dor toamna? Mi-e dor de lucrurile simple trăite la ţară cu bunicii şi străbunicii mei, de lumea magică a copilăriei când ziua te scăldau ultímele raze de soare, iar spre seară când se făcea răcoare te îmbiau coşurile fumegânde, semn că în casă este cald şi bine. Mi-e dor de culesul recoltei, de vecinii care se strângeau seara la clacă şi spuneau povesti şi glume până târziu în noapte, iar eu nu m-aş fi dat plecată nici în ruptul capului. 

Mi-e dor de cuptorul în care bunica cocea poamele pentru întreg satul, unde eu şi copii vecinilor stăteam seara şi coceam porumbi şi cartofi de parcă un exista nimic mai bun pe lume, şi râsetele răsunau târziu în noapte până vreun adult ne strica distracţia. 

Mi-e dor de casa cu vedere la drum a străbunicilor mei, unde străbunica îmi făcea plăcintă cu dovleac şi ghiveci, de faţa senină a străbunicului meu când îmi spunea poveşti şi întâmplări de viaţă, iar eu uitam de toată lumea în acest mic univers familiar. 

Mi-e dor de plimbările pe dealuri în zilele de toamnă târzie cu bunicii mei, fiecare având alte poveşti şi alte preocupări, aşa am învăţat toate pământurile familiei, “moştenirea voastră“cum spuneau ei, de acolo ne întorceam cu gutui, mere, alune şi nuci. 

Mi-e dor de serile în care bunica îmi făcea lipii pe sobă şi mă învaţa să lucrez cu andrelele. Mi-e dor de zilele când mergeam la părinţii mamei să culegem via şi insistam pe lângă tata să mă lase să zdrobesc strugurii, eventual tot acolo se mai afla un alt punct de interes, calul bunicului, eram în vârful lumii când mă lăsa să urc pe cal, avea pe atunci până şi o şa frumoasă. Mi-e dor de zilele când tata mă plimba pe bicicletă şi ne prindea ploaia, iar eu nu mă supăram, râdeam fericită până ajungeam acasă. Mi-e dor până şi de începutul anului şcolar, mama mergea cu mine să-mi cumpere haine şi rechizite, apoi totul mi se părea uşor la şcoală. 

 Mi-e dor de toamna aceea târzie, răcoroasă, când părinţii ne cumpărau pulovere călduroase, iar într-o dimineaţă bunicul venea în camera noastră şi spunea “fetelor, a nins peste noapte”, n-o să uit asta niciodată, cred că a repetat figura de când m-am născut eu şi până a trecut el în eternitate, săream fericite din pat direct în ghete şi poposeam în nămătul din curte, în câteva secunde toată familia făcea acelaşi lucru. 

Pentru mine toamna are un alt înţeles, înseamnă vremuri frumoase, tradiţii, oameni minunaţi, înseamnă ACASA. 

( text scris de sora mea, G.S.)