duminică, 28 martie 2010

scars

„In inconştient nimic nu ia sfârşit, nimic nu se termina, nimic nu se uita” S. Freud

Si nu numai in inconştient. Rănile odată făcute nu se uita niciodată, se vindeca lăsând cicatrici dureroase care de multe ori dor mai tare decât când rana era deschisa. De foarte multe ori traversând perioade negre din viata noastră suntem mult prea preocupaţi sa luptam cu durerea ca sa o mai si simţim la adevărata ei intensitate. De multe ori abia când rana a încetat sa mai sângereze simţim adâncimea si carnea sfâşiata, abia atunci durerea urla in noi si ne arde sufletul. Eu simt arsura asta blestemata in fiecare zi, in fiecare clipa lasandu-ma epuizata fizic si psihic. Oare cat va mai trebui sa treacă, oare ce va mai trebui sa fac sa nu mai simt furia asta,durerea asta si golul asta blestemat? Indiferent cat de bine mă simt, indiferent caţi oameni mă înconjoară durerea tot nu dispare si asta mă face oarba de furie. Mă simt bine dar nu sunt bine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu