E prima data de cand m-am mutat in casa noua cand cobor colina ce ma desparte de lume. Aleg sa parasesc casa pe jos, ma indrept inspre portile mari si deschid lacatul ce scartie usor. Imping cu forta cele doua porti de fier forjat si vad cum undeva jos lumea mi se deschide la picioare. E o zi frumoasa de vara si soarele imi incalzeste inima. Pasesc usor, tematoare, la gandul ca poate lumea nu ma va primi bine. Ma gandesc ca oamenii ma vor privi cu neincredere. Imi vad reflexia in vitrina unui magazin si temerile mi se risipesc subit. Zambesc si imi indrept si mai mult statura. Ma bucur de intimitatea pe care mi-o dau ochelarii de soare pentru a putea studia discret fetele oamenilor. Ma privesc da, dar cu bunavointa si respect. O florareasa ma roaga sa-I cumpar florile “pentru tanara domnita” imi spune. Zambesc politicos si refuz discret.
Ma asez intr-o cafenea si privesc cu nesat toate lucrurile de care m-am ascuns pana acum. Ma simt atat de bine doar eu cu mine si lumea ce ma inconjoara. Ma las purtata de ganduri in timp ce alti si alti oameni trec pe langa mine. Tresar usor cand simt o mana atingandu-mi bratul. Ma intorc incordata si primesc un zambet larg de la o fetita cu ochi albastrii si bucle castanii. Imi dau seama cat de absorbita de ganduri am fost si ii zambesc cald micutei mele prietene. Mama ei e ingrijorata ca m-a murdarit de ciocolata, eu rad si o mangai usor pe obraz. Mi-am terminat cafeaua, imi iau ramas-bun si plec recunoscatoare micutei ca m-a readus in prezent. Imi fac cumparaturile si ma intorc acasa. Las portile inchise, dar fara lacat. Pasesc in hol si simt ca ma aflu in locul potrivit. Am reusit sa insuflu viata peretilor mei albi. Acum mi-am pus tablouri peste tot, mi-am umplut canapeaua de perne viu colorate, pe fotoliu mi-am pus salul meu turcesc din Casmir, pe masa am lumanari parfumate si biblioteca e jumatate plina de carti. Imi pun CD-ul pe care-l ascult in fiecare seara si savurez cina cu un pahar de vin rosu pe terasa. Planuiesc sa nu ma mai ascund de lume. Nu voi mai sta inconjurata de lacate si porti ferecate prea greu de urnit din loc.
Zambesc cand o stea stralucitoare imi face cu ochiul si privesc lumea ce mi se asterne la picioare.
Ma asez intr-o cafenea si privesc cu nesat toate lucrurile de care m-am ascuns pana acum. Ma simt atat de bine doar eu cu mine si lumea ce ma inconjoara. Ma las purtata de ganduri in timp ce alti si alti oameni trec pe langa mine. Tresar usor cand simt o mana atingandu-mi bratul. Ma intorc incordata si primesc un zambet larg de la o fetita cu ochi albastrii si bucle castanii. Imi dau seama cat de absorbita de ganduri am fost si ii zambesc cald micutei mele prietene. Mama ei e ingrijorata ca m-a murdarit de ciocolata, eu rad si o mangai usor pe obraz. Mi-am terminat cafeaua, imi iau ramas-bun si plec recunoscatoare micutei ca m-a readus in prezent. Imi fac cumparaturile si ma intorc acasa. Las portile inchise, dar fara lacat. Pasesc in hol si simt ca ma aflu in locul potrivit. Am reusit sa insuflu viata peretilor mei albi. Acum mi-am pus tablouri peste tot, mi-am umplut canapeaua de perne viu colorate, pe fotoliu mi-am pus salul meu turcesc din Casmir, pe masa am lumanari parfumate si biblioteca e jumatate plina de carti. Imi pun CD-ul pe care-l ascult in fiecare seara si savurez cina cu un pahar de vin rosu pe terasa. Planuiesc sa nu ma mai ascund de lume. Nu voi mai sta inconjurata de lacate si porti ferecate prea greu de urnit din loc.
Zambesc cand o stea stralucitoare imi face cu ochiul si privesc lumea ce mi se asterne la picioare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu