Don`t get lost in heaven

Vad soarele rasarind prin fereastra de la mansarda. M-am refugiat aici din nou, in cel mai inalt loc pentru ca realitatea sa nu ma gaseasca. Lenevesc pe canapeaua veche si ma cuibaresc in bratele ingerului meu. Ma desprind complet de minte si de corp si ma inalt rapid spre nori. Ajung la ultimul strat si incep sa plutesc pe unul. Aici sus e o alta lume, o lume pictata cu acuarele. Curand ma avant prin randurile de maci si rochia mi se pateaza cu rosu si verde. Imi desenez buzele cu rosu si imi sarut ingerul lasandu-i urme pe buzele de portelan . Vreau sa ma înconjor cu mai multe culori asa ca incep sa alerg printre copacii de liliac. Fac salturi inalte si tumbe in aer, ma joc alaturi de ingeri si ating stelele. Pot sa fac orice imi doresc, imaginatia mea nu are limite in lumea ingerilor. Pot chiar sa vad lumea pamanteana de aici. Ma arunc in gol de pe o stanca si plonjez ametitor inspre pamant ce ma primeste grijuliu sa nu ma ranesc precum o mama care isi tine in brate nou-nascutul. Aici sunt libera sa imi creez lumea in culorile pe care mi le doresc. Ingerii imi spun ca n-a venit inca timpul meu, ca va trebui sa ma intorc acasa in curand. Raiul mi se dezintegreaza in fata ochilor si florile se inchid sub amenintarea norilor de furtuna, precum un tablou ce se întina fiind uitat in ploaie. Ma trezesc ca ma prabusesc in gol si vraja s-a rupt. Imi intind mana inspre ingerul meu frumos ce ma priveste trist ca nu poate sa ma ajute. Ma trezesc speriata in vechea mea mansarda prafuita si strig sa vina inapoi. El a spus ca ma va astepta, mie imi e mult prea dor. Ne intalnim intre lumi si nu avem cuvinte sa ne spunem dorul. Ne pierdem in rai si ne regasim in iad traind in agonie, doua suflete pereche ce sfideaza moartea. Pana cand raiul isi va deschide portile din nou o sa imi umplu lumea de culori si imi voi sterge urmele de lacrimi.