Impact. In cazurile de vatamare impactul declanseaza, ca prima reactie a corpului, anestezia. Corpul se inchide subit, dintr-o data nu mai auzi bine, vederea ti se incetoseaza si creierul reactioneaza slow-motion, inima bate rar. Corpul stie sa se protejeze de impact, evacuandu-te imediat din zona afectata. Esti lovit in plin dar esti suficient de anesteziat cat sa nu vezi cum realitatea este sfaramata.
Rani. Cand ne ranim, locul ranit arde, sangereaza, carnea se zbate chinuita de durerea ce o tortureaza, marginile ranii se intind una dupa cealalta pentru a fi intregi din nou. De asta tipam atunci cand suntem raniti, tipam dupa ceea ce a fost pierdut, tipam pentru ca ne simtim expusi, vulnerabili gata oricand de a fi atacati de cel ce ne simte slabiciunea.
Cicatrici. Ranile ajung mai devreme sau mai tarziu sa se cicatrizeze. Dar cicatricile iti vor aminti intotdeauna prin ce ai trecut. Si o vor face in fiecare zi ploioasa in care te vor intepa, ustura si se vor inrosi amintind cat de adanc ai fost ranit. Nu toate cicatricile sunt dureroase, unele vor ramane doar ca sa-ti aminteasca gentil ca in timp ai devenit mai puternic.
Vindecare. Probabil vine ultima si cel mai greu. Vine atunci cand nu te mai doare, cand nu mai regreti, cand nu mai astepti explicatii si nu mai porti ura. Vine in timp si uneori cand deja ti-ai pierdut speranta ca lucrurile se vor aseza. Vindecarea vine odata cu iertarea si renuntarea la trecut. Te elibereaza si iti garanteaza un nou inceput.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu