Miroase a tei. A tei si a dragoste

Miroase a tei. A tei si a dragoste. Privesc din nou noaptea prin fereastra. Renunt sa mai tanjesc a fi in alta parte. Ma las rasfatata de adierea calduta a vantului de seara si imi indulcesc sufletul cu mirosul florilor de tei. Trag cu ochiul la ferestrele luminate din blocul de alaturi. Zambesc cand reusesc sa prind o miscare in spatele draperiilor. Oare ei ce fac, cum se simt? Insomniaci ca si mine. Ascult cum undeva in departare un motor toarce…si e liniste si e pace. Privesc avioanele cum vin si pleaca dar nu-mi doresc sa fiu in alta parte decat aici si acum, privind noaptea fierbinte de iunie si mirosind teiul. Nu ma mai imbie sufletul sa plec, nu mai simt nevoia nebuna sa fug departe, nu mai simt ca ma zbat ca o pasare in colivie.
E pace.
Ma bucur sa fiu eu insami, ma bucur sa privesc un cer senin, sa-mi pun dorinte inainte de culcare, sa beau cafeaua in timp ce citesc o carte, sa ascult pian pe timp de furtuna, sa ma las mangaiata de razele de soare si sa-mi ravaseasca vantul parul. Ma bucur de fiecare clipa si traiesc viata cu sete. Ma asez in pat si imi rasfir parul pe perna, zambesc cand rememorez ziua si ma gandesc cu nerabdare pentru maine. Oftez incet simtind racoarea cearceafului pe piele si ma gandesc ca e precum sarutul unui iubit de noapte buna. Ma cufund in somn incet si ma gandesc la tei. La tei si dragoste. Noapte buna insomniacii mei!