marți, 21 iunie 2011

O alta zi de 21


Cred ca cel mai greu lucru e sa renunţi. Sa-ti rupi inca o data sufletul bucati si sa le culegi pe cele care iţi fac rău. Sa nu mai ramai cu nimic altceva decât cioburi de suflet goale si sa trăieşti cu ele. De multe ori nu renunţam spunând ca ne-am simţi precum tradatorii ce-si abandonează fiinţa draga. Ca trebuie sa fim langa ei, sa ne îngheţam in acel unic moment care ne-a mai rămas, ca nu trebuie sa pasim nici un pas mai departe de locul in care ei pot ajunge si ca e o mare nedreptate sa simţim bucurie alături de alte persoane. Dar oare cine are nevoie de consolare aici? Cine se minte si cine e minţit? Ne agatam de tot ce-i poate tine langa noi spunând ca ii protejam, ca le alinam suferinţa de a nu mai fi. Dar nu pe ei ii doare, ne doare pe noi, cei care trăim. Te poţi minţi multa vreme ca nimic nu s-a schimbat, poţi spera ca totul va fi ca înainte. Dar timpul nu iartă si trece. Un an…doi…trei. Trei ani si trei zile de 21… si minciuna se destramă, speranţa se risipeşte si realizezi ca te-ai minţit degeaba. Ca tu ai fost mort tot timpul asta si ca acum durerea te trezeşte la viata. Iţi urla sa-i dai drumul si sa pasesti dincolo de bariera. Sa nu mai zâmbeşti cu teama si vinovatie, sa nu mai ai regrete si sa priveşti înapoi. Te împinge înainte si isi înfige ghearele in tine tot mai adânc cu cat te incapatanezi mai tare sa ramai blocat in trecut. Vine timpul sa-ti iei rămas bun pentru totdeauna, nu de la persoana draga, pentru ca pe ea nu o vei uita niciodată, ci de la speranţa si regret. Speranţa ca o vei revedea, regretul de „ce ar fi fost daca”. Un lucru ştiu sigur…ca a venit timpul sa-i dau drumul. Ca nu putem ramane niciunul inghetati la infinit in lumea noastră. Ca ne întâlnim la răscruce de drumuri, ne imbratisam cu dragoste, ne odihnim unul in braţele celuilalt si ne luam rămas bun plecând in direcţii diferite. El, un înger printre stele…eu, un înger pe Pamant. Îl privesc si ii spun ca trebuie sa plec. El mă linişteşte mângâindu-mi parul si îmi spune ca si el are treaba. O ultima privire, un ultim gest de iubire. S-a dus. L-am lăsat sa plece.

Un comentariu:

  1. ,,O ultima privire, un ultim gest de iubire. S-a dus. L-am lăsat sa plece." - Cateva cuvinte asezate armonios au reusit sa aduca lacrimi in ochii mei...

    RăspundețiȘtergere