Se spune “Să nu iubeşti niciodată ceva ce nu e sigur şi stabil. E ca şi cum ai spune că iubeşti pământul care îţi fuge de sub picioare.” Ceea ce iubesc eu e solid ca o stanca, nemiscat in fata furtunilor si imi ofera siguranta a 1000 de razboinici niciodata invinsi in lupta. Intotdeauna stabil, intotdeauna acolo, intotdeauna langa mine. Iubesc delicatetea trasaturilor dure parca sculptate in piatra, prea fine si prea perfecte pentru a nu ma intreba de fiecare data daca nu cumva e un inger. Iubesc statura impunatoare precum a unui razboinic de marmura ce vegheaza de sus orasul si ochii cu irisi de catifea in care ma afund pentru a uita de mine si de care ma las inocent hipnotizata. Iubesc atingerea fina a mainilor sale pe pielea mea si micile scantei ce se produc la atingerea trupurilor noastre. Ne electrizam unul pe altul si asta e energia care ne mentine vii. Iubesc zambetul care imi incalzeste iarna din suflet si imi aduce lumina in ochi. Iubesc forta si vulnerabilitatea in aceeasi masura. Iubesc mandria cu care isi tine capul sus precum un rege si siguranta bratelor sale. Iubesc senzatia de “acasa” cand ii adorm in brate si cum inima se aseaza la locul ei atunci cand e in preajma. Si totul e fluid si totul e usor atunci cand el e cerul si pamantul si simt ca niciunul nu se clatina sau se destrama... si e stabil si e solid si e aici acum cu mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu