Oamenii judeca. La asta se pricep cel mai bine. Nu la dragoste, nu la sinceritate, nu la loialitate, nu. Ei doar judeca. Se multumesc sa stea pe margine si sa te arate cu degetul, sa-ti analizeze fiecare gest si fiecare cuvant, sa iti dezaprobe fiecare alegere si sa doreasca sa-ti modifice fiecare trasatura, sa-ti schimbe hainele si sa-ti taie parul, sa te manuiasca precum o papusa, o papusa de carpe sau uneori de portelan, depinde cat de norocos esti. Nu-i intereseaza cine esti, de unde vii, cum erai si de ce ai devenit ce esti acum, nu ii intereseaza de ce zambetul iti e ciobit dar iti vor spune ca iti sta urat cu el asa si ca ar trebui sa ti-l repari. Nu-i va interesa de ce ochii tai sunt tristi dar iti vor spune ca le strici dispozitia si ca ai face bine sa fi mai vesel daca vrei sa mai stea prin preajma. De cele mai multe ori vor uita motivele pentru care au ajuns in preajma ta, sau faptul ca aveti aceleasi gusturi si impartiti aceleasi pasiuni. Vor uita ca nu esti un bun garantat in viata lor si ca poti face propriile alegeri. Te vor cauta atunci cand vor simti nevoia, te vor indeparta cand se vor simti comfortabil, te vor judeca atunci cand vor dori sa-si ascunda propriile defecte si te vor rani atunci cand au fost respinsi de catre altcineva. Te vor minti, pentru ca traiesc in minciuna, te vor insela, pentru ca au fost inselati, te vor trada, pentru ca sunt slabi. Si tot ce pot sa simt e mila. Sunt atat de tristi traind viata in nuante de gri. Astfel nu vor vedea niciodata rosul buzelor mele, nu vor vedea firele aurii ce rasar din parul meu brunet, nu se vor gandi ca ochii mei au culoarea ciocolatei sau ca zambetul meu straluceste asa frumos in soare. Nu vor putea percepe mirosul dulce al pielii mele si nici imbratisarile pline de dragoste. Nu pot sa-mi auda rasul si nici sa-mi vada micile grimase de copil. Nu-mi vor cauta niciodata statura in multimea de oameni si nici nu vor putea sa-mi recunoasca parfumul intr-o incapaere. Nu vor auzi niciodata „buna dimineata” sau „noapte buna”, „cum a fost ziua ta?”. Nu vor stii cum e sa ai pe cineva langa tine sa-ti tina mana cand ti-e greu sau sa te imbratiseze cu dragoste impartasindu-ti fericirea sau suferinta. Nu vor stii cum e sa nu te plictisesti niciodata doar stand intins langa o persoana si privind cerul. Dar asta e alegerea lor, iar eu nu-i voi arata cu degetul. Sunt ceea ce sunt ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu