Invat sa renunt...si sa gasesc drumul inapoi acasa in inima mea

Sunt momente in viata cand memoria iti joaca feste si cand esti prea obosit de luptele cotidiene pentru a-ti reaminti de adevaratele miracole din viata ta, de bataliile cu adevarat importante pe care le-ai castigat si de oamenii care au contat cu adevarat. Din fericire aceste momente de ratacire isi gasesc sfarsitul si sufletul isi gaseste din nou claritatea si te aduce acasa, in locul in care tu apartii cu adevarat. Eu m-am ratacit pentru o perioada si am uitat de ceea ce conteaza cu adevarat in viata mea. Si ceea ce e si mai grav am uitat de mine. M-am lasat coplesita de tot ceea ce ar putea fi si am acordat prea putina importanta la ceea ce este. Am visat prea mult la lucruri care credeam ca m-ar putea face fericita si am uitat de cele care deja ma fac fericita. Mi-am pierdut claritatea si am ratacit drumul pe care de obicei il urmez cu ochii inchisi. Dar vestea buna e ca m-am regasit. M-am uitat foarte atent la cine sunt si am vazut o fiinta incredibil de puternica, o fiinta frumoasa pe care nu vreau sa o pierd niciodata.Sunt acasa din nou acum. A durat putin si m-am impotrivit sa ma intorc in locul din care am plecat. Am simtit intoarcerea ca pe un esec. Am fost furioasa si razvratita, am simtit ca ma sufoc sub greutatea fiecarui pas pe care simteam ca il fac inapoi in viata mea, am simtit totul ca pe un esec, ca pe o batalie pierduta cand eu speram sa castig razboiul. Ceea ce am uitat de fapt a fost lectia care mi-a fost predata: Sa stii sa renunti. Sa stii sa spui stop atunci cand drumul pe care mergi nu te duce nicaieri. Sa stii sa lasi oamenii sa plece din viata ta atunci cand e momentul potrivit. Probabil asta a fost una din lectiile cele mai grele de invatat. Cumva in ultimii ani numai asta am facut, sa pierd si mi-am jurat ca nu o sa mai las asta sa se intample. Probabil de asta am continuat sa imi fie luate lucruri si oameni, niciodata nu am stiut sa le dau drumul la timp. Niciodata n-am avut increderea ca ei au puterea sa se intoarca la mine. Mereu am simtit ca numai eu sunt responsabila pentru ei si ca trebuie sa lupt pana in ultima clipa. Am invatat lectia acum. Am invatat ca la un anumit punct oamenii pleaca din viata noastra dar si ca ei se pot intoarce. Trebuie doar sa ai puterea sa-i lasi sa plece iar daca se intorc sa-i primesti cu bratele deschise.