Exista momente in viata cand ordinea obisnuita a lucrurilor se schimba, momente in care strainii iti par cunoscuti, cei dragi iti par straini, cei care te-au ranit te alina iar cei care ii iubesti te ranesc. Exista asemenea momente in care cei pe care i-ai dorit si nu i-ai putut avea niciodata se intorc la tine, chiar si pentru cateva clipe, ca o masca de oxigen atunci cand ai fost ranit de moarte. Revin si odata cu ei revin si amintirile si sentimentele care iti mangaie trupul inghetat de singuratate si dor. Si momentele alea sunt perfecte, dulci amarui, dar perfecte, pentru ca stii ca revin tocmai ca o alinare, stii ca totusi undeva acolo ai avut un impact in viata altcuiva si ca se mai gandeste la tine, ca nu ai fost sters precum sterg valurile marii scrisul pe nisip. In asemenea momente nu mai conteaza trecutul, nu mai conteaza cuvintele nespuse, nu mai conteaza noptile de dor si chemari fierbinti, nu mai ai asteptari, nu-ti mai faci vise, iei tot ce iti ofera momentul si te bucuri fara a te gandi la viitor. Perfectiunea consta tocmai in faptul ca te-ai impacat sa-i iubesti de la distanta, ca te-ai impacat cu ei si cu tine iar intalnirea voastra e de fapt a sufletelor dezbracate de corp fara dorinte si orgolii, cu sentimente ranite si reprosuri. E intalnirea a doua suflete ce se imbratiseaza incurajandu-se sa mearga mai departe...chiar si mai departe unul fata de celalalt.
Si chiar daca ti se pare ca nu exista viata dupa acel pas, vei fi surprins sa afli cate mai are viata de oferit :)
RăspundețiȘtergere