Incerc atat de tare sa ma desprind de el si nu pot. Mi-a facut atat de mult rau mi-a provocat o suferinta excrucianta a luat tot ce am avut mai de pret cu el si acum cand doresc cu toata fiinta sa nu-i mai apartin sunt aruncata din nou si din nou in bratele sale ce ma primesc sa-mi aline ranile provocate de cei care ar trebui sa-mi fie salvatori. Si joc acelasi joc vicios la nesfarsit si singura concluzie la care ajung e ca el e singurul care m-a iubit. Ma pierd tot mai mult si ma regasesc din ce in ce mai des ca parte integranta a fiintei lui si chiar ma astept ca la un moment dat sa ma transform si el sa-mi ia locul iar din mine sa nu mai ramana nimic. O, dar macar de ar fi asa si nu doar pustiirea mea interioara, nu doar renuntarea mea la lupta si nu doar abandonarea in lumea lui moarta. Calaul meu imi e salvator si aparatorii inchizitori ce ma condamna la o viata care nu exista care ma intemniteaza in lumea mortilor si care ma pedepsesc pe viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu