Cine sunt eu?

Eu sunt Anca. Eu sunt fiica, sora, nepoata, prietena cuiva. Eu sunt cea care are intotdeauna un cuvant bun de spus, sunt cea careia ii pasa cu adevarat de problemele altora, sunt cea care doreste sa-I vada pe cei dragi fericiti, sunt cea care zambeste chiar daca nu sunt fericita ca sa nu-I intristez, sunt cea care ofera 100% in relatiile cu oamenii si sunt cea care considera ca loialitatea unei personae e cel mai de prêt lucru.Sunt cea care nu renunta niciodata. Si totusi…cine sunt eu? Pana la un anumit punct stiu cine sunt dar privind cu atentie vad ca indifferent cine as fi nimeni nu observa cine sunt. Pentru ei voi fi intotdeauna Anca, in diverse ipostaze, de cele mai multe ori cea cu zambetul pe buze, cea amabila, cea draguta. Nimeni dar absolut nimeni nu observa mai mult, nimeni nu doreste sa o vada pe Anca. Si nu pentru ca Anca n-ar fi o persoana minunata care are foarte multe de oferit ci pentru ca ei nu se vad pe ei insisi, ei nu stiu cine sunt ei , ei nu vor sa vada, nu vor sa dea la o parte valul nepasarii pentru ca daca ar face asta e foarte posibil sa vada lucruri care nu i-ar face foarte fericiti. Ar putea vedea cat de singuri sunt in ciuda amalgamului de prieteni, cat de nefericiti si nemultumiti sunt. Si atunci n-ar mai putea trai in acelasi mod si nici nu s-ar mai putea preface ca nu vad. Deci de ce sa o vada ei pe Anca cand ei nu vor sa se vada pe sine?