Deziluzii

Cum poti reface legaturile unei vieti lasate in urma? Cum poti continua când în inima ta începi sã întelegi cã nu mai exista cale de întoarcere? Sunt unele lucruri pe care timpul nu le poate îndrepta. Unele urme care sunt mult prea profunde...si care pun stãpânire pe tine.
Raspunsul e ca nu poti sa recuperezi nimic din tot ce inainte a existat, pentru ca nimic din ce a fost nu te mai reprezinta. E ca si cum ai incerca sa intri in hainele pe care le purtai in copilarie. De foarte multe ori am visat, mi-am dorit, ca peste noapte viata mea sa revina la vechea ordine dar intotdeauna am scapat din vedere faptul ca niciodata n-as mai putea accepta stilul ala de viata. Cum as putea sa revin la aceleasi obiceiuri monotone, cum as putea sa stau printre oamenii care nu vad schimbarile produse in interiorul meu? Vine o vreme cand trebuie sa renunti la lucrurile care te tin prizonier in propria viata. Odata ce am reusit sa inteleg acest lucru m-am simtit eliberata de orice regret si am incetat sa privesc peste umar la franturile vietii de altadata. Mi-am indreptat hotarata privirea spre viitorul nelimitat si am hotarat ca acolo vreau sa fi.
Dar oare cum poti sa revii la vechiul stil de viata cand dupa o lunga perioada in intuneric vezi soarele? Cand iti este permis ca pentru cateva zile sufletul sa-si gaseasca pacea, cand stii ca ai ajuns in locul in care trebuie sa fi? Si apoi brusc totul iti e luat si ramai in cadere libera aripile fiindu-ti din nou furate. Cum poti sa-ti amagesti din nou sufletul sa intre in cusca? Cum poti sa imbraci din nou hainele de prizonier si sa lasi lanturile grele sa te impresoare? Si e din nou iarna, iarna in sufletul meu si vara s-a dus si nu se mai intoarce. Cum pot strange din nou bucatile sufletului meu? Cum le pot lipi cand ele sunt inca calde, incalzite de soarele ce a intrat pentru cateva zile in viata mea si a topit tot ce era inghetat si adormit sub patura grea a iernii. Si iarasi cad in somn, in somnul greu al mortii, si iarasi dorm…