Prieten bun

Ce faci? Doua cuvinte ce formeaza un cod numai de noi stiut. Doua cuvinte pe care mi-e dor sa le aud, incarcate de atatea sensuri si pline de nenumarate semne de intrebare. Si nu sunt cuvinte spuse de doi straini, sunt bucati din oameni ce apar in prezent din neant si ciocane la usa. Sunt doua cuvinte galagioase dinăuntrul meu pe care vreau sa le trimit drept sol de pace unui prieten drag...mult prea pierdut intr-un trecut indepartat. Se zice ca legaturile umane se pot rupe dar legaturile de suflet rezista dincolo de orgolii si distanta fizica in timp si spatiu. Probabil cuvintele vor ramane ratacite undeva la mijlocul drumului dintre noi, mult prea slabite sa faca salturi temporale si sa ajunga la destinatie fiind mai mult decat o soapta slaba dar in suflet deja am primit raspuns. O bataie a unei inimi se aude la sute de la kilometrii departare, un zambet si s-a stins. Ne-am ratacit din nou printre frecvente. Redevenim straini trecand mereu prin aceleasi locuri intotdeauna fiind la cateva minute distanta, traind in lumi separate. Si totusi...undeva in trecut voi ramane intotdeauna „fiinta care aduce linistea”.

"La revedere prietene , la revedere

In pieptul meu ramai nemuritor,

Ne despartim prieteni si tot prieteni

Ne vom intalni candva in viitor...."