Mor in luna lui Martie

A venit din nou primavara. Sezonul renasterii si al sperantei. Momentul cand vietile se schimba si totul e nou, improspatat de aerul de martie. Cand totul in jur capata o noua directie si un nou scop. Stau asezata pe bordura si privesc oamenii. Pot sa-i privesc cat vreau pentru ca ei oricum n-or sa ma poata vedea. Eu nu sunt din lumea asta. Trec grabiti pe langa mine insufletiti de soarele de martie. Ma lasa sa patrund in lumea lor, incapabili sa ma vada, sunt doar un stigoi pierdut in lume. Ma intristeaza ca nu le pot impartasi bucuria, ma intristeaza cand imi simt sufletul tanjind sa revina la viata si nu ma pot elibera din Iadul meu personal. Imi inchid ochii prea obosita sa mai privesc in jur, ma las mangaiata de razele soarelui si de torsul motocicletelor ce trec pe strada. Doar atunci simt cum inima imi tresalta si simt pe buze un gust dulce-amar. In suflet imi curge miere si venin cand le aud. Ele ma trezesc la viata dar fug prea tare si nu pot sa le prind.Ma reinvie pentru o clipa si ma arunca sa ard de vie din nou in Iad. A venit primavara dar simt cum mor. Imi moare sufletul, il vad cum se stinge usor usor fara sa pot sa-l prind.