Pheonix

Intotdeauna am spus ca inauntrul meu exista o parte intunecata si misterioasa pe care nici eu nu o cunosc si pe care nu o pot controla.Un alter Ego pe care imi place sa-l numesc Pheonix. Pheonix e o femeie puternica, o femeie indrazneata si ambitioasa. Pheonix e cea care ma impinge sa imi asum riscuri si situatii pe care nu stiu daca le pot gestiona. Pheonix e totodata si cea care ma ridica de fiecare data cand cad, e cea care are dorinta nebuna de a lupta, cea care nu se da niciodata batuta. Dar exista si momente in care imi doresc ca Pheonix sa nu existe, situatii in care ma conduce spre auto-distrugere si pe care eu trebuie sa le repar. Imi produce rani sufletesti care sunt iremediabile si pe care nimic nu le poate vindeca. Pheonix e ca o tornada, impresionanta , magnifica dar care distruge tot ce exista in jur…inclusiv pe mine. Si totusi ne completam reciproc, nu putem exista una fara cealalata, suntem cele mai bune prietene, cele doua parti intr-un singur corp creand o persoana minunata. Si totusi as vrea ca Pheonix sa doarma in interiorul meu, as vrea ca ea sa nu se trezeasca in momentele cand mi-e bine si sa dea totul din nou peste cap. Acum suntem in conflict. Eu cea rationala si ea cea impulsiva ce imi spune: „”Asuma-ti riscuri!”
O simt ca pune stapanire pe mine cu fiecare minut si stiu ca va fi din nou cum va vrea ea. Si nu ma pot opune. Ma ameteste aceasta femeie atat de sigura, cu o indrazneala iesita din comun, atat de puternica si gata oricand sa provoace la lupta pe oricine. La final va ramane doar o clipa de nebunie si zile intregi in care voi aduna cioburile sufletului in urma trecerii ei.