Tu ce mai faci?

Tu cand te-ai simtit cel mai singur in toata viata ta?
Eu cred ca cel mai singura m-am simtit cand mi-am pierdut dragostea, jumatatea sufletului meu si totodata cel mai bun prieten, cand mi-am pierdut viata asa cum o stiam si cand m-am pierdut pe mine.
Dar de atunci m-am simtit singura aproape in fiecare zi din fiecare an care a trecut. Exceptand momente, momente dulci furate vietii.
Dar nu despre singuratate si despre cat de singura ma simt vreau sa vorbesc. Ci mai degraba vreau sa vorbesc despre cat de mult duc dorul singuratatii alese, a momentelor in care stau inchisa in casa fara sa vreau sa vad si sa aud pe nimeni, sa fiu doar eu cu mine si sa fiu impacata cu asta. Sa ma rasfat, sa ma dedic mie, sa stau la o cafea cu sufletul meu si sa-l intreb “tu ce mai faci? In amalgamul asta de lucruri, oameni, activitati tu cum te simti?” Sa-i spun ca mi-a fost dor de el, de conversatiile noastre secrete, de iubirea cu care ma inconjoara, de blandetea cu care ma cearta cand gresesc si de bucuria care o simt cand suntem in armonie.
Probabil n-ar trebui sa ma simt niciodata singura dat fiind faptul ca propriul meu suflet e o companie minunata, dar nu putine au fost datile cand i-am cerut sa plece, cand ceilalti l-au ranit si l-am indepartat pentru a-i vindeca ranile. Nu de putine ori il vad suferind si ma indepartez de el din neputinta de a-l alina si nu putine sunt datile in care ma revolt si intram in conflict deoarece se bucura prea repede la gesturi prefacute de bunavointa si iubire. Si totusi e al meu, e minunat si il iubesc. E lumina mea interioara, e cel care imi stie fiecare bucurie, fiecare lacrima, fiecare amintire si fiecare rana.
Acum, tarziu in noapte imi intreb sufletul “Tu ce mai faci?” Iar el imi spune “Mi-e dor de tine!”