Ne place sa credem ca avem un scop, ca avem o menire si ca indiferent de obstacole la final vom primi o rasplata pe masura. Si daca tot ce ne asteapta la final nu e decat o moarte absurda si apoi uitare? De ce trebuie sa ne supunem normelor sociale, doar pentru a fi buni cetateni si poate cineva va observa conduita noastra ireprosabila? Si cu ce ne incalzeste sa fim buni cetateni? Cu ce ne incalzeste sa fim oameni buni cand cei din jur oricum ne injura. De ce nu putem fi egoisti si pur si simplu sa ne traim vietile cum ne plezneste noua capul? Sa nu mai plecam fruntea cand viata ne doboara spunand ca poate meritam, ca poate la final vom primi un loc caldut si bun unde nimic nu ne mai atinge. Nu! Viata e aici, aici putem avea locul nostru caldut si nu undeva la 5m sub pamant. De ce trebuie sa fie totul atat de complicat? De ce nu putem exprima sentimentele cele mai frumoase persoanelor care le iubim fara sa ne rusinam? De ce trebuie sa facem publicitate propriei persoane ca si cum am fi o marfa ce trebuie frumos ambalata si pusa pe raft? De ce nimeni nu mai iubeste pe nimeni doar pentru inocenta din priviri sau pentru faptul ca e cea mai amuzanta fiinta posibila? De ce trebuie sa purtam masti care sa ascunda adevarata noastra fata? De ce toata lumea cauta sa raneasca fix persoana care o iubeste cel mai mult? De ce toata lumea simte nevoia sa distruga tot ce e innocent, tot ce e pur? De ce cream monstrii? De ce devenim noi monstrii?
Pentru ca , draga mea, suntem intr-o lume in care se promoveaza monstrii. Pentru ca traim numai printre monstrii, pentru ca mastile au fost create ca sa ne apare de ei. Punand masca pe fata, ai acea putere de a deveni altcineva ( aici altcineva inseamna a fi monstru ca si ...ei). Asta e realitatea. Lumea e urata. Dar noi o schimbam, vei vedea.
RăspundețiȘtergere