M-am dezechilibrat de multe ori, m-am poticnit, am cazut. Dar niciodata n-am renuntat. Toti m-au privit cazand, toti m-au vazut ridicandu-ma. Se simte atat de bine caderea. E cea mai mare satisfactie sa simti durerea caderii pentru ca atunci cand te ridici e al dracu de bine sa simti gustul victoriei. Desi atunci cand am cazut, m-am sfaramat in mii de cioburi acum nu regret. Am invatat si m-am intors mult mai puternica, mult mai hotarata, mult mai buna. Ceea ce nu te ucide te face mai puternic se spune. Foarte adevarat. Si fiecare zi in care pui suflet in ceea ce faci, nu conteaza ce, indifferent ca construiesti rachete nucleare, operezi pe creier sau pur si simplu lenevesti, e speciala, e a ta si nu e un bun garantat, e un dar. Asta e viata, asa se intampla lucrurile, trebuie doar sa dai 100%, sa crezi in ceea ce faci. Viata e construita din momente in care cazi, te ranesti, te tarasti dar te si ridici si ripostezi si furi ceea ce ti se cuvine daca viata nu-ti da. E in puterea fiecaruia sa ia orice ii ofera viata si sa il transforme in ceva bun. Acum, privind in trecut, realizez ca am construit din absolut nimic o noua viata, minunata, plina de satisfactii. Si am alaturi oameni pentru care lupt si incerc sa-i apar de tot ce le-ar putea face rau. Cand nu esti singur, continui sa lupti, treci peste orice, ramai puternic, pentru ca ei sunt langa tine. Impreuna trecem peste toate. Chiar si peste lucrurile mai putin frumoase si peste adevarurile dure. Chiar daca uneori as vrea sa nu mai cresc, sa raman asa pentru totdeauna, realizez ca pe masura ce timpul trece devin persoana care intotdeauna mi-am dorit sa fiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu